Alba Iulia destinație turistică !

 

 

In ciuda momentelor dificile datorate contextului pandemic, Alba Iulia  rămâne in continuare o destinație turistică atractivă cu un parcurs ascendent în dezvoltarea turistică.  Spectacolele de reconstituire istorică dar si cetatea cu arhitectura sa spectaculoasă și cu o istorie pe măsură ce poate fi descoperită prin tururi ghidate oferă perspective de petrecere a timpului  într-o forma relaxantă dar care pune in valoare bogăția cetății si oferă vizitatorului posibilitatea sa trăiască din plin  tot felul de experiențe memorabile.

 

Transilvania Principat autonom (1541-1691)

scÎn 1541 principele Ioan Sigismund Zapolya în vârstă de numai un an era înlăturat de la tron de către Soliman Magnificul care a numit în locul lui (pana la majoratul principelui) pe episcopul Oradei George Martinuzzi. Principatul Transilvaniei devenea autonom în condițiile plătirii unui „munus honorarium” (tribut)  în valoare de aproximativ 10.000 de ducați către Poartă.

Principatul Transilvaniei nu includea si Banatul care era de mai multă vreme sub ocupație otomană, dar în condițiile suzeranității otomane a reușit să încheie mai multe tratate pe poziții de egalitate cu alte ţări mai ales în perioada războiului de 30 de ani.

În perioada lui Mihai Viteazul, unirea înfăptuită de acesta nu a reușit să unifice pe deplin cele trei ţări române, acest lucru fiind un proces de durată care nu a putut să fie aplicat intern în contextul luptelor frecvente.

steag transilvania

 

În 1685 trupele austriece ocupă Transilvania care, din 1691 intră sub puterea Habsburgică recunoscută oficial din 1699 când în urma tratatului de la Karlowitz, Imperiul Otoman cedează Imperiului Habsburgic, mai multe  teritorii din Transilvania.

Cei 150 de ani în care Transilvania  a fost un Principat autonom au fost un moment important în istoria acestor meleaguri mai ales pentru faptul că în această perioadă Mihai Viteazul a reușit sa împlinească, pentru o scurtă perioadă de timp, visul românilor de a trăi uniți.

Excursii tematice Pe urmele lui Mihai Viteazul

Intoarcerea lui Mihai Viteazul la Alba Iulia

5 - Copie    Mihai Viteazul – personalitate marcanta în istoria neamului romanesc, înfăptuitor al idealului unității naționale.

 După mai bine de 400 de ani spiritul lui Mihai Viteazul a fost înviat de un grup de elevi ai Școlilor Gimnaziale din Comuna Ogrezeni  județul Giurgiu care cu ajutorul Primăriei Ogrezeni și al unor sponsori au organizat excursia cu tema istorica-cultural-educativa: Mihai Viteazul – personalitate marcanta în istoria neamului romanesc, înfăptuitor al idealului unității naționale. Împreună cu ghidul de turism Chindriș Claudiu Daniel ( Guide Alba) au parcurs un traseu cu o durata de 8 zile în care au pășit pe urmele marelui voievod în Tara Românească, Moldova și Transilvania.  Sentimentele patriotice și dragostea de neam și țară au fost insuflate acestor tineri trecând în revista evenimentele care au dus la constituirea Statului National Unitar și  Independent de ale cărui prerogative ne bucuram astăzi cu toții.

     Drapelul romanesc și drapelul cu chipul lui Mihai Viteazul au fost purtate de acești tineri de-a lungul unui traseu care s-a întins atât pe orizontala cât și pe verticala, grupul dovedindu-se unul exemplar atât prin disciplina cât și prin curaj.  Cotele maxime ale excursiei au fost 2291  la Crucea de pe Caraiman unde a fost arborat de asemenea drapelul tarii, respectiv Salina Praid 110 m adâncime sau Salina Turda  120 m adâncime. Drapelul tarii și cel al lui Mihai Viteazul a fost purtat de la Curtea Domneasca de la Târgoviște, la Mănăstirea Dealu și apoi  pe culmile înalte ala Munților Bucegi și ale Vârfului Caraiman.9

   Sfinxul și Babele sau colorat viu în culorile drapelului care a ajuns apoi și în secuime. Tinerii au fost primiți cu căldură și prietenie iar experiențele trăite vor fi greu de uitat.

  Căruțele au transportat acești tineri la casa unui meșter olar care cuprins de emoția momentului și de bucuria întâlnirii ar fi vrut sa rămânem la el pentru ai deveni ucenici. Lutul prindea parca viata în mâinile sale iar bucuria întâlnirii cu noi a fost una extrem de sincera chiar dacă cuvintele românești ii veneau mai greu.

       8

La casa unui meșteșugar cu iasca experiența s-a repetat. O bătrânica țesătoare, cu parul alb și cu povara anilor pe umeri ne-a mărturisit cu emoție ca ii era dor sa mai audă și sa mai vorbească românește. Concluzia desprinsa în experiența acelei zile a fost aceea ca oamenii aceștia simplii, indiferent ca sunt secui, sași sau romani nu doresc altceva decât sa traiască în pace și armonie.

 

       In zilele următoare traversarea pasului Bicaz la picior a fost o provocare dar tricolorul a fost purtat și aici unind simbolic încă o data Moldova și Transilvania pentru ca mai apoi provocarea sa fie lansata și la Cheile Turzii.

       3

   Ziua 5 a avut misiunea cea mai grea și mai încărcată emoțional. Drapelul lui Mihai, adus de la Mănăstirea Dealul a fost depus la mormântul sau de la Mănăstirea Mihai Voda de la Turda reunind simbolic capul și trupul marelui voievod. A avut loc și depunerea unei coroane de flori din partea Primăriei Ogrezeni (domnul primar al comunei Ogrezeni domnul Jean Jipa Copii au intonat imnul de stat și “Duhul lui Iancu” cântece care au răsunat pe tot parcursul excursiei.

    In a doua parte a zilei Salina Turda a făcut ca aceste cântece sa răsune și mai tare pentru ca mai apoi drumul nostru sa continuie către Orașul Unirii. Popasul în vechea Cetate a Aiudului și mai apoi la Santimbru ne-au dat oportunitatea de a ne îndrepta pașii și către leagănul romanității, orașul Blaj.  Teiul lui Eminescu, Crucea lui Avram Iancu, Catedrala Greco-Catolica ( locul în care s-a născut imnul României), Stejarul lui Avram Iancu și Câmpia Libertății au tresărit la auzul Imnului National care a fost intonat în mod extraordinar de către tinerii elevi.

   5  Munca lui Mihai Viteazul și visul romanesc s-a împlinit la Alba Iulia asa ca drumul nostru are ca destinație finala Orașul Unirii. Vizita în Cetate a culminat cu Sala Unirii și Statuia lui Mihai Viteazul unde au fost intonate de asemenea cântece patriotice și Imnul National la care elevii au fost intens aplaudați de către numeroși turiști și localnici aflați zona .

   Având “misiunea” îndeplinita tinerii au alocat ziua următoare vizitării Muntiilor Apuseni . Ghețarul de la Scărișoara a fost provocarea cea mare dar Galeriile Romane de la Rosia Montana și povestirile cu Valve (spiritele aurului) i-au fascinat pe elevi.

     Acesta a fost jurnalul unei excursii în care spiritul romanesc a renăscut, excursie în care acești copii s-au remarcat fiind un grup exemplar din toate punctele de vedere. Dând dovada de curaj au format o echipa puternica care a călătorit din vârful munților pana în străfundul pământului, din Tara Românească pana în Moldova și Transilvania călătorind pe urmele marelui Voievod Mihai Viteazul și refăcând simbolic Unirea, unind tot la modul simbolic capul și trupul voievodului care a pus bazele Statului Roman ei au demonstrat curaj, dragoste de țară și unitate. Gestul a fost unul simbolic dar călătoria lor a arătat foarte clar ca oamenii simplii, indiferent ca sunt romani, sași, secui sau maghiari nu doresc altceva decât o viata în pace și armonie, ca sunt cu toții frați pe acest pământ romanesc.

4

Mulțumesc organizatorilor și sponsorilor pentru aceasta experiență deosebita care ar fi bine sa fie repetata și organizata și de către alte primarii, sau școli…

Marea rascoala a sasilor din 1277

Prima mare colonizare a sașilor în inima Transilvaniei a avut acum mai bine de 800 de ani.Colonizarea nu a fost însă lipsita de probleme deși acești coloniști au primit diverse privilegii de-a lungul timpului. In anul 1277 Transilvania a fost zguduita de una dintre cele mai mai violente răscoale: răscoala sașilor.

guide28   Conducătorul răscoalei a fost comitele din Ocna Sibiului și apoi fiul acestuia Gaan (Ioan). Cel mai negru episod al răscoalei s-a petrecut  la Alba Iulia când răsculații au dat foc Catedralei în timpul slujbei și au distrus mai multe lăcașuri de cult. In incendiu și în evenimentele de atunci au pierit în jur de 2000 de oameni.

    Grav afectat de răscoală a fost afectat atunci și orașul Cluj care a trebuit sa fie repopulat fiind distrus aproape în întregime în 1282. Regele Ladislau Cumanul a acordat în acea perioada mai multe privilegii și scutiri de taxe pentru repopularea și reconstrucția celor doua orașe afectate de răscoală.

Marea invazie mongolă din 1241

  Unul dintre cele mai negre episoade din istoria Transilvaniei şi a Ţărilor Române, a fost invazia tătară din (1241 – 1243). După moartea Ginghis–Khan, imperiul mongol, va fi divizat între patru dintre fiii acestuia: Giuci, Giagatai, Ogodai și Tului.

 Împărțirea imperiului avea să-l defavorizeze pe Giuci, care prin fii săi: Batu-Khan, Orda, Siban și Berke, va dobândi teritoriile de la apus, care nu aparțineau mongolilor, fiind ocupate de cumani, ruși și români.
Problema luării în stăpânire a acestui imens teritoriu, a fost ridicată de către Giuci și fii săi în Adunarea Generală a principilor mongoli (Curiltai) în anul 1229. Puţin mai târziu se echipează o armată de aproximativ 150.000 de oameni, pusă sub comanda lui Batu-Khan.
Operațiunile militare încep în primăvara anului 1236, și, pe rând, sunt supuși bulgarii, cumanii și alanii de pe Volga (1236-1238). Cade si Kievul, la 6 decembrie 1240.

  Expansiunea regatului maghiar la est și sud de Carpați și acceptul regelui Bela al V-lea (1235–1270) privind azilul politic acordat lui Kotian și cumanilor săi, vechii dușmani ai mongolilor, au atras atenția mongolilor. În această situație, marele khan tătar Batu hotărăște pedepsirea Ungariei și face pregătirile necesare pentru invadarea ei.

tata Prima coloană tătară condusă de către generalii Cadan și Buri pleacă din Podolia, intră în Moldova de nord și trec în Transilvania prin trecătoarea Cârlibaba (Pasul Tătarilor) în cursul lunii martie 1241 dupa care se împart în două şi ataca Oradea.

 Rogerius, în lucrarea sa “Carmen Miserabile super Destructione Regni Hungariae per Tartaros” (Cântec de jale despre distrugerea Regatului Maghiar de către Tătari) povestește cum, reușind să scape cu viață în urma căderii cetății Oradiei, a plecat însoțit de câteva călăuze la adăpostul pădurilor, încercând să-și caute un adăpost. Cele două coloane, ajunse în fața orașului Oradea, organizează atacul și cucerirea ei.

  Corpul de oaste al lui Calcan intră în Transilvania prin pasul Oituz, devastând comunitățile secuiești din actualele județe Covasna și Harghita (Terra Zek), de unde și-au continuat drumul către Blaj şi apoi  Alba Iulia.

 Orașul de la Alba Iulia  văzut de Rogerius în primăvara anului 1242 era un coșmar plin de “oase și capetele celor uciși”, “iar zidurile bisericilor și palatelor dărâmate și risipite erau stropite cu sângele oamenilor, vărsat din belșug”. De la Alba Iulia, Calcan se îndreaptă în grabă, fără să mai insiste în devastarea așezărilor, spre Cenad ca să facă joncțiunea cu armata lui Bochetor.
După distrugerea și arderea Cenadului, armatele lui Bochetor și Calcan se vor întâlni cu coloanele conduse de către Cadan și Buri, în fața orașului Arad.

  Batu-Khan avea să ajungă în fața Pestei la 17 martie 1241 dar vestea morții marelui han Ogodai, la 11 decembrie 1241, survenită în urma unei beții cumplite schimbă situația. Avându-se în vedere că alegerea noului han se făcea de către adunarea generală a principilor mongoli, în prezența tuturor pretendenților, Batu-Khan hotărăște, în luna martie 1242, ridicarea asediului și retragerea trupelor tătare din Ungaria și Țările Române. Retragerea s-a făcut foarte încet, începând din martie 1242 și va dura până la începutul anului 1243. Rogerius, prizonier la tătari, poveșteste că retragerea se va dovedi mai pustiitoare decât invazia tătară…

    In zona Municipiului Alba Iulia prezenta hoardei tătarilor în zona este amintita în istoria Catedralei Romano-Catolice care a fost înălțată în zona în care o mica bisericuță de rit bizantin a fost distrusa complet în timpul marii invazii dar și de numele localității Oarda atestata documentar în anul 1291, nume derivat de la Hoarda tătarilor care  a campat în zona localității, pentru a se regrupa înainte sa treacă raul Mureș…

Retragerea romană

De-a lungul istoriei teritoriul Transilvănean a avut puţine momente de libertate şi pace în care să se dezvolte şi să se administreze după propriile puteri. Sub dominaţia romană chiar dacă o mare parte din avuţiile acestui teritoriu au luat drumul Romei, zona noastră a început să înflorească şi să se dezvolte căpătând rangul de Municipiu, dar această perioadă bună nu avea să ţină prea mult…

În jurul anului 270 noile graniţe ale imperiului erau tot mai greu de apărat în faţa atacurilor constante ale dacilor liberi, dar şi ale goţilor şi ale altor popoare migratoare. Pe fondul slăbirii Imperiului Roman, măcinat şi de lupte interne, împăratul Aurelian a hotărât retragerea armatei romane la sud de Dunăre, în acest fel beneficiind de ajutorul unei frontiere naturale greu de trecut, Dunărea.

Politica adoptată de Aurelian a fost una interesantă şi isteaţă în acelaşi timp, dându-şi seama că nu va rezista foarte mult în faţa goţilor, după o victorie, împăratul a luat legătura cu aceştia şi a reuşit să-i transforme în aliaţi, cedându-le Dacia şi oferidu-le statutul de ”federaţi”. Această politică s-a dovedit a fi benefică atât imperiului, care avea în acest fel asigurată frontiera şi sprijin în faţa atacurile celorlalte popoare, cât şi oamenilor care au rămas în continuare să traiască în teritoriul cedat.

Teritoriul cedat paşnic nu a fost distrus, clădirile şi tot ceea ce construise populaţia autohtonă rămânând în picioare, astfel teritoriul deveniind mai atractiv pentru noii stăpâni.

Retragerea romană s-a facut în două etape, prima, între 271 şi 272 din zona de nord a Transilvaniei, iar cea de-a doua, în anul 275 din zona Banatului şi a Olteniei. Zona Văii Mureşului a fost cedată în acest context, iar armata romană s-a retras din Castrul Roman Apulum, rămânând doar o parte din veteranii legiunii, populaţia autohtonă dar şi familiile mixte întemeiate în cei peste 250 de ocupaţie.

razboi daco romanSpaţiul dintre zidurile castrului a continuat să fie locuit şi sub ocupaţia goţilor, care au fost succedaţi de către Huni în sec IV, Gepizi în secVI, Slavi în sec VII, Unguri în sec IX , Cumani în sec X şi Tătari în sec XIII.

În perioada cuprinsă între anii 557 şi 800, Avarii au avut un rol important în zona Europei întemeind un imperiu cu centrul în zona Câmpiei Panoniei. Prezenţa lor s-a făcut simţită şi pe teritoriul Transilvaniei, dar despre ei o să vorbim mai mult în articolul următor…

Razboaiele romano-dacice

Expansiunea romană în Europa a ajuns deja la începutul sec II i.Chr în zona Balcanilor intrând în conflict cu statul condus de Burebista. Urmașii lui Burebista au avut şi ei mai multe conflicte cu trupele romane și Decebal chiar a reușit să organizeze o importantă coalitiţe antiromană.

În timpul domniilor împărățiilor August, Tiberiu, Domiţian și Nerva trupele romane au fost respinse cu succes de mai multe ori. Vitejia și priceperea în lupta de care au dat dovada dacii şi Decebal însuşi a ţinut trupele romane departe de Apulon şi au rămas în cartea nemuritoare a istoriei fiind menționate chiar de către istoricul roman DIO CASSIUS: ”Decebal era foarte priceput în planurile de război și iscusit în înfăptuirea lor…era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere.”

Un astfel de lider care conduce o armată vitează și disciplinată precum cea a dacilor nu putea sa fie înfrânt decât de un adversar pe măsură Marcus Ulpius Nerva Traianus-Traian care după cum spunea tot Dio Cassius :”Era un om cu totul deosebit mai ales prin dreptatea și bărbăția sa precum și prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vânjos și înfrunta cot la cot cu ceilalți iar cu sufletul era la înălțime..”                                                                                                                                         decebal

Cele mai importante confruntări au fost cele din timpul domniei lui Dominiţian și Traian acestea petrecându-se în mare parte pe teritoriul dac de la nord de Dunăre. Prima mare ciocnire a fost atacul dacilor din iarna anului 85/86. Conduși de Duras antecesorul lui Decebal , dacii au trecut pe gheaţă la sud de Dunăre învingând trupele romane staționate acolo și decapitând pe comandantul lor. La scurt timp Duras a cedat conducerea lui Decebal (Diurpaneus). Puţin timp mai târziu Dominiţian a trimis trupele romane conduse de Cornellius Fuscus. Trupele conduse de Fuscus au fost prinse într-o ambuscadă și măcelărite, stindardul de luptă fiind capturat de către daci la fel ca și o mare parte din mașinăria de luptă. A fost o înfrângere umilitoare pentru romani. Locul acestei lupe Tapae va fii scena unde se vor mai purta încă 2 mari batalii dar nu la fel de norocoase pentru daci.

Romanii au revenit anul următor, sub conducerea unui veteran experimentat și tot la Tapae, dacii au fost înfrânți. Retrăgându-se, Decebal a poruncit ca arborii din apropiere să fie tăiați şi îmbrăcați în haine dacice, romanii fiind astfel păcăliți. Contextul politic a făcut ca romanii să fie nevoiți să facă pacea care era mai mult un compromis. În urma acestui compromis Decebal a primit ajutor în întărirea fortificațiilor și chiar o sumă de bani considerabilă, acuma fiind un rege aliat al Romei, dar în schimb el a trebuit să stăvileasca amenințarea popoarelor din nord-est și nord-vest.

Pacea nu a durat prea mult pentru că în primăvara anului 101 Traian a reunit mai bine de 13 legiuni şi alte trupe care în total însumau aproape 150000 soldați aduși în zona unde ii așteptau doar 50000 de daci.

În drumul lor, romanii construiesc puncte de retragere şi înaintează pe mai multe direcții. În final scena bătăliei mari este tot Tapae dar de această dată dacii se retrag fiind surprinși de o furtună și considerând aceasta ca un semn divin. Retras în munți, Decebal plănuiește o diversiune atacând în zona Dobrogei și mai apoi trecând Dunărea și atacând în sud. Gheaţa Dunării nu a suportat trecerea trupelor și de aceasta data o mare parte din trupe au fost pierdute. Dacii au fost înfrânți la Adamclişi în zona orașului Nicopole.razboidaco-roman 2

Se încheie încă odată o pace care presupunea ca Decebal să devina rege clientelar al Romei și trupele romane să staționeze în teritoriu dac. Decebal continuă tratative secrete pentru încheierea de alianțe și astfel în anul 105 izbucneşte cel de-al doilea război.

Având la dispoziție podul peste Dunăre construit la sfârșitul primului război, înaintarea se face mult mai ușor și pe mai multe direcții. Decebal scapă din asediul Cetății Sarmisegetuza și se retrage în munți. Este trădat și pentru a nu fii prins, se sinucide în zona cetății Ranisstorum care se presupune că ar fii fost în apropierea Apulonului. Cetăţiile şi sanctuarele dacice sunt distruse și astfel începe ocupația romană…

razboi daco roman

Apulonul a fost printre ultimele bastioane defensive ale dacilor. Rolul strategic în zonă nu a permis însă ca această cetate să rămână în picioare, în zonă fiind construita mai apoi fortificația romană Apulum care a preluat acest rol strategic controlând valea Mureșului și zona Munților Apuseni, principala sursă de recompensare a efortului de război susținut de Roma. Roma a beneficiat din plin de aceste resurse ale Munților Apuseni și a intensificat exploatarea Galeriilor Romane de la Roşia Montană.

Ora de Istorie: Primele cetăți pe Valea Mureşului

Primii locuitori ai acestui teritoriu erau dacii (daco-geții) și că ei au fost și cei care au început să construiască primele fortificații și cetăți în acest teritoriu.

fePrintre primele cetăți din zonă, cea de la Teleac a fost datată din sec IX-VI i.Chr, iar înspre jumătatea sec IV i Chr, zona Transilvaniei și a Văii Mureșului a fost influențată de triburile celtice. Influenţa celților este evidentă fiind înregistrate numeroase descoperiri arheologice și se pare că ea ar fi ținut până la jumătatea sec II i Chr.

Celții au contribuit la dezvoltarea zonei aducând cu ei cultura și invențiile lor. Pe lângă războiul de țesut vertical care era deja utilizat încă din sec V i Chr şi alte invenții dacice, celții au adus şi ei contribuția lor cu invențiile din echipamentul militar (precum coifurile si cămășile de zale) sau locuințele de tip bordei. Desigur, lista invențiilor este cu mult mai bogată fiind deja dezvoltate mai multe meserii precum fierăria, ceramica, agricultura, mineritul şi prelucrarea metalului prețios (în special a argintului), păstoritul, apicultura. Zona s-a dezvoltat foarte bine dpdv economic în contextul construirii de către uniunea tribală a Apulilor a cetății de la Piatra Craivii Apulon care s-a dovedit a fii un important centru social, economic şi religios. Cea mai veche menționare a geţiilor, cea din sec V I Chr a lui Sofocle menționează că în acea vreme geții erau bine organizați. În sec II i Chr Geţii aveau relaţii comerciale cu lumea romană şi cu Grecia antică şi acest lucru este dovedit de numeroasele descoperiri de ceramică sau monede provenite din aceste zone. Rolul Cetății de la Piatra Craivii nu era doar unul economic, social sau religios ci şi unul strategic fiind un important punct de observație pe valea Mureșului în drumul spre ținutul aurifer al Apusenilor.

„Dacii cei mai viteji şi mai drepți dintre traci”au ajuns la o dezvoltare economică invidiată de către lumea antica și acest lucru se reflecta şi în scrierile lui Horațiu: „ La fel geții cei asprii cărora pământul nehotărnicit le da belșug de roade si cereale”. În această perioadă, valea Mureșului era deja înțesată de cetăți dacice.

lupul-dacic

Apogeul dezvoltării Statului Dac a fost atins în perioada lui Burebista ajungând să fie considerat un pericol de către romani, după cum menţionează și Stabon la începutul sec I i.Chr.: ”Burebista, bărbat get ajungând în fruntea neamului său a început să-i instruiească pe oamenii săi şi atât de mult i-a ridicat prin exerciții, prin cumpătare şi ascultarea de porunci încât în câțiva ani a creat un mare stat.” Acest lucru l-a făcut chiar şi pe Cezar să se gândească la o expediție împotriva dacilor, expediție care până la urmă, a început…

ro Romanian
en Englishfr Frenchit Italianro Romanianes Spanish