Alba Iulia destinație turistică !

 

 

In ciuda momentelor dificile datorate contextului pandemic, Alba Iulia  rămâne in continuare o destinație turistică atractivă cu un parcurs ascendent în dezvoltarea turistică.  Spectacolele de reconstituire istorică dar si cetatea cu arhitectura sa spectaculoasă și cu o istorie pe măsură ce poate fi descoperită prin tururi ghidate oferă perspective de petrecere a timpului  într-o forma relaxantă dar care pune in valoare bogăția cetății si oferă vizitatorului posibilitatea sa trăiască din plin  tot felul de experiențe memorabile.

 

Transilvania Principat autonom (1541-1691)

scÎn 1541 principele Ioan Sigismund Zapolya în vârstă de numai un an era înlăturat de la tron de către Soliman Magnificul care a numit în locul lui (pana la majoratul principelui) pe episcopul Oradei George Martinuzzi. Principatul Transilvaniei devenea autonom în condițiile plătirii unui „munus honorarium” (tribut)  în valoare de aproximativ 10.000 de ducați către Poartă.

Principatul Transilvaniei nu includea si Banatul care era de mai multă vreme sub ocupație otomană, dar în condițiile suzeranității otomane a reușit să încheie mai multe tratate pe poziții de egalitate cu alte ţări mai ales în perioada războiului de 30 de ani.

În perioada lui Mihai Viteazul, unirea înfăptuită de acesta nu a reușit să unifice pe deplin cele trei ţări române, acest lucru fiind un proces de durată care nu a putut să fie aplicat intern în contextul luptelor frecvente.

steag transilvania

 

În 1685 trupele austriece ocupă Transilvania care, din 1691 intră sub puterea Habsburgică recunoscută oficial din 1699 când în urma tratatului de la Karlowitz, Imperiul Otoman cedează Imperiului Habsburgic, mai multe  teritorii din Transilvania.

Cei 150 de ani în care Transilvania  a fost un Principat autonom au fost un moment important în istoria acestor meleaguri mai ales pentru faptul că în această perioadă Mihai Viteazul a reușit sa împlinească, pentru o scurtă perioadă de timp, visul românilor de a trăi uniți.

Retragerea romană

De-a lungul istoriei teritoriul Transilvănean a avut puţine momente de libertate şi pace în care să se dezvolte şi să se administreze după propriile puteri. Sub dominaţia romană chiar dacă o mare parte din avuţiile acestui teritoriu au luat drumul Romei, zona noastră a început să înflorească şi să se dezvolte căpătând rangul de Municipiu, dar această perioadă bună nu avea să ţină prea mult…

În jurul anului 270 noile graniţe ale imperiului erau tot mai greu de apărat în faţa atacurilor constante ale dacilor liberi, dar şi ale goţilor şi ale altor popoare migratoare. Pe fondul slăbirii Imperiului Roman, măcinat şi de lupte interne, împăratul Aurelian a hotărât retragerea armatei romane la sud de Dunăre, în acest fel beneficiind de ajutorul unei frontiere naturale greu de trecut, Dunărea.

Politica adoptată de Aurelian a fost una interesantă şi isteaţă în acelaşi timp, dându-şi seama că nu va rezista foarte mult în faţa goţilor, după o victorie, împăratul a luat legătura cu aceştia şi a reuşit să-i transforme în aliaţi, cedându-le Dacia şi oferidu-le statutul de ”federaţi”. Această politică s-a dovedit a fi benefică atât imperiului, care avea în acest fel asigurată frontiera şi sprijin în faţa atacurile celorlalte popoare, cât şi oamenilor care au rămas în continuare să traiască în teritoriul cedat.

Teritoriul cedat paşnic nu a fost distrus, clădirile şi tot ceea ce construise populaţia autohtonă rămânând în picioare, astfel teritoriul deveniind mai atractiv pentru noii stăpâni.

Retragerea romană s-a facut în două etape, prima, între 271 şi 272 din zona de nord a Transilvaniei, iar cea de-a doua, în anul 275 din zona Banatului şi a Olteniei. Zona Văii Mureşului a fost cedată în acest context, iar armata romană s-a retras din Castrul Roman Apulum, rămânând doar o parte din veteranii legiunii, populaţia autohtonă dar şi familiile mixte întemeiate în cei peste 250 de ocupaţie.

razboi daco romanSpaţiul dintre zidurile castrului a continuat să fie locuit şi sub ocupaţia goţilor, care au fost succedaţi de către Huni în sec IV, Gepizi în secVI, Slavi în sec VII, Unguri în sec IX , Cumani în sec X şi Tătari în sec XIII.

În perioada cuprinsă între anii 557 şi 800, Avarii au avut un rol important în zona Europei întemeind un imperiu cu centrul în zona Câmpiei Panoniei. Prezenţa lor s-a făcut simţită şi pe teritoriul Transilvaniei, dar despre ei o să vorbim mai mult în articolul următor…

Razboaiele romano-dacice

Expansiunea romană în Europa a ajuns deja la începutul sec II i.Chr în zona Balcanilor intrând în conflict cu statul condus de Burebista. Urmașii lui Burebista au avut şi ei mai multe conflicte cu trupele romane și Decebal chiar a reușit să organizeze o importantă coalitiţe antiromană.

În timpul domniilor împărățiilor August, Tiberiu, Domiţian și Nerva trupele romane au fost respinse cu succes de mai multe ori. Vitejia și priceperea în lupta de care au dat dovada dacii şi Decebal însuşi a ţinut trupele romane departe de Apulon şi au rămas în cartea nemuritoare a istoriei fiind menționate chiar de către istoricul roman DIO CASSIUS: ”Decebal era foarte priceput în planurile de război și iscusit în înfăptuirea lor…era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere.”

Un astfel de lider care conduce o armată vitează și disciplinată precum cea a dacilor nu putea sa fie înfrânt decât de un adversar pe măsură Marcus Ulpius Nerva Traianus-Traian care după cum spunea tot Dio Cassius :”Era un om cu totul deosebit mai ales prin dreptatea și bărbăția sa precum și prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vânjos și înfrunta cot la cot cu ceilalți iar cu sufletul era la înălțime..”                                                                                                                                         decebal

Cele mai importante confruntări au fost cele din timpul domniei lui Dominiţian și Traian acestea petrecându-se în mare parte pe teritoriul dac de la nord de Dunăre. Prima mare ciocnire a fost atacul dacilor din iarna anului 85/86. Conduși de Duras antecesorul lui Decebal , dacii au trecut pe gheaţă la sud de Dunăre învingând trupele romane staționate acolo și decapitând pe comandantul lor. La scurt timp Duras a cedat conducerea lui Decebal (Diurpaneus). Puţin timp mai târziu Dominiţian a trimis trupele romane conduse de Cornellius Fuscus. Trupele conduse de Fuscus au fost prinse într-o ambuscadă și măcelărite, stindardul de luptă fiind capturat de către daci la fel ca și o mare parte din mașinăria de luptă. A fost o înfrângere umilitoare pentru romani. Locul acestei lupe Tapae va fii scena unde se vor mai purta încă 2 mari batalii dar nu la fel de norocoase pentru daci.

Romanii au revenit anul următor, sub conducerea unui veteran experimentat și tot la Tapae, dacii au fost înfrânți. Retrăgându-se, Decebal a poruncit ca arborii din apropiere să fie tăiați şi îmbrăcați în haine dacice, romanii fiind astfel păcăliți. Contextul politic a făcut ca romanii să fie nevoiți să facă pacea care era mai mult un compromis. În urma acestui compromis Decebal a primit ajutor în întărirea fortificațiilor și chiar o sumă de bani considerabilă, acuma fiind un rege aliat al Romei, dar în schimb el a trebuit să stăvileasca amenințarea popoarelor din nord-est și nord-vest.

Pacea nu a durat prea mult pentru că în primăvara anului 101 Traian a reunit mai bine de 13 legiuni şi alte trupe care în total însumau aproape 150000 soldați aduși în zona unde ii așteptau doar 50000 de daci.

În drumul lor, romanii construiesc puncte de retragere şi înaintează pe mai multe direcții. În final scena bătăliei mari este tot Tapae dar de această dată dacii se retrag fiind surprinși de o furtună și considerând aceasta ca un semn divin. Retras în munți, Decebal plănuiește o diversiune atacând în zona Dobrogei și mai apoi trecând Dunărea și atacând în sud. Gheaţa Dunării nu a suportat trecerea trupelor și de aceasta data o mare parte din trupe au fost pierdute. Dacii au fost înfrânți la Adamclişi în zona orașului Nicopole.razboidaco-roman 2

Se încheie încă odată o pace care presupunea ca Decebal să devina rege clientelar al Romei și trupele romane să staționeze în teritoriu dac. Decebal continuă tratative secrete pentru încheierea de alianțe și astfel în anul 105 izbucneşte cel de-al doilea război.

Având la dispoziție podul peste Dunăre construit la sfârșitul primului război, înaintarea se face mult mai ușor și pe mai multe direcții. Decebal scapă din asediul Cetății Sarmisegetuza și se retrage în munți. Este trădat și pentru a nu fii prins, se sinucide în zona cetății Ranisstorum care se presupune că ar fii fost în apropierea Apulonului. Cetăţiile şi sanctuarele dacice sunt distruse și astfel începe ocupația romană…

razboi daco roman

Apulonul a fost printre ultimele bastioane defensive ale dacilor. Rolul strategic în zonă nu a permis însă ca această cetate să rămână în picioare, în zonă fiind construita mai apoi fortificația romană Apulum care a preluat acest rol strategic controlând valea Mureșului și zona Munților Apuseni, principala sursă de recompensare a efortului de război susținut de Roma. Roma a beneficiat din plin de aceste resurse ale Munților Apuseni și a intensificat exploatarea Galeriilor Romane de la Roşia Montană.

Ora de Istorie: Primele cetăți pe Valea Mureşului

Primii locuitori ai acestui teritoriu erau dacii (daco-geții) și că ei au fost și cei care au început să construiască primele fortificații și cetăți în acest teritoriu.

fePrintre primele cetăți din zonă, cea de la Teleac a fost datată din sec IX-VI i.Chr, iar înspre jumătatea sec IV i Chr, zona Transilvaniei și a Văii Mureșului a fost influențată de triburile celtice. Influenţa celților este evidentă fiind înregistrate numeroase descoperiri arheologice și se pare că ea ar fi ținut până la jumătatea sec II i Chr.

Celții au contribuit la dezvoltarea zonei aducând cu ei cultura și invențiile lor. Pe lângă războiul de țesut vertical care era deja utilizat încă din sec V i Chr şi alte invenții dacice, celții au adus şi ei contribuția lor cu invențiile din echipamentul militar (precum coifurile si cămășile de zale) sau locuințele de tip bordei. Desigur, lista invențiilor este cu mult mai bogată fiind deja dezvoltate mai multe meserii precum fierăria, ceramica, agricultura, mineritul şi prelucrarea metalului prețios (în special a argintului), păstoritul, apicultura. Zona s-a dezvoltat foarte bine dpdv economic în contextul construirii de către uniunea tribală a Apulilor a cetății de la Piatra Craivii Apulon care s-a dovedit a fii un important centru social, economic şi religios. Cea mai veche menționare a geţiilor, cea din sec V I Chr a lui Sofocle menționează că în acea vreme geții erau bine organizați. În sec II i Chr Geţii aveau relaţii comerciale cu lumea romană şi cu Grecia antică şi acest lucru este dovedit de numeroasele descoperiri de ceramică sau monede provenite din aceste zone. Rolul Cetății de la Piatra Craivii nu era doar unul economic, social sau religios ci şi unul strategic fiind un important punct de observație pe valea Mureșului în drumul spre ținutul aurifer al Apusenilor.

„Dacii cei mai viteji şi mai drepți dintre traci”au ajuns la o dezvoltare economică invidiată de către lumea antica și acest lucru se reflecta şi în scrierile lui Horațiu: „ La fel geții cei asprii cărora pământul nehotărnicit le da belșug de roade si cereale”. În această perioadă, valea Mureșului era deja înțesată de cetăți dacice.

lupul-dacic

Apogeul dezvoltării Statului Dac a fost atins în perioada lui Burebista ajungând să fie considerat un pericol de către romani, după cum menţionează și Stabon la începutul sec I i.Chr.: ”Burebista, bărbat get ajungând în fruntea neamului său a început să-i instruiească pe oamenii săi şi atât de mult i-a ridicat prin exerciții, prin cumpătare şi ascultarea de porunci încât în câțiva ani a creat un mare stat.” Acest lucru l-a făcut chiar şi pe Cezar să se gândească la o expediție împotriva dacilor, expediție care până la urmă, a început…

De ce “Ora de istorie”?

N Iorga (2)Marele istoric Nicolae Iorga spunea:

 „Un popor care nu-și cunoaște istoria e ca un copil care nu-și cunoaște părinții.”

 Eu ca și ghid de turism, pasionat de istorie, nu ma pot abține sa nu va dezvălui măcar o parte din bogata istorie a meleagurilor în care avem bucuria sa trăim și, sincer, cred ca orașul nostru este binecuvântat  cu  asa istorie.

istoria-patriei-manual Începând cu săptămâna aceasta, în fiecare săptămână , o sa încerc sa va dezvălui  câte o pagina de istorie prin intermediul “Orei de istorie”.

De ce “Ora de istorie?” Ora de istorie pentru ca într-un articol scurt o sa cuprindem perioade de timp foarte largi  și ne oprim doar asupra celor mai interesante momente pe care încercăm sa le și reținem. Ele vor fi tratate pe înțelesul tuturor, într-un limbaj comun, și speram sa atragă cât mai multi cititori.

 Nu pretind a fi un atotștiutor a tot ceea ce s-a întâmplat pe aceste meleaguri și personal cred ca nici istoricii cei mai de seama nu pot sa știe foarte exact  tot, dar din cât știu as vrea sa va împărtășesc și dumneavoastră și  acolo unde credeți ca greșesc, vă rog nu ezitați sa va expuneți părerea.

 Așadar, dragi prieteni, iubitori de istorie, vinerea viitoare va aștept la prima ora de istorie: “Primele urme de viata pe valea Mureșului”

                                                                                                                              Dan Chindriș – Ghid autorizat

ro Romanian
en Englishfr Frenchit Italianro Romanianes Spanish