• Pe 28 mart. 2015
• De Dan Chindris
• Blog istoric
• 0 Comentarii

Razboaiele romano-dacice

Expansiunea romană în Europa a ajuns deja la începutul sec II i.Chr în zona Balcanilor intrând în conflict cu statul condus de Burebista. Urmașii lui Burebista au avut şi ei mai multe conflicte cu trupele romane și Decebal chiar a reușit să organizeze o importantă coalitiţe antiromană.

În timpul domniilor împărățiilor August, Tiberiu, Domiţian și Nerva trupele romane au fost respinse cu succes de mai multe ori. Vitejia și priceperea în lupta de care au dat dovada dacii şi Decebal însuşi a ţinut trupele romane departe de Apulon şi au rămas în cartea nemuritoare a istoriei fiind menționate chiar de către istoricul roman DIO CASSIUS: ”Decebal era foarte priceput în planurile de război și iscusit în înfăptuirea lor…era un bun luptător şi se pricepea să folosească izbânda dar și să iasă cu bine dintr-o înfrângere.”

Un astfel de lider care conduce o armată vitează și disciplinată precum cea a dacilor nu putea sa fie înfrânt decât de un adversar pe măsură Marcus Ulpius Nerva Traianus-Traian care după cum spunea tot Dio Cassius :”Era un om cu totul deosebit mai ales prin dreptatea și bărbăția sa precum și prin simplitatea moravurilor sale. Avea un trup vânjos și înfrunta cot la cot cu ceilalți iar cu sufletul era la înălțime..”                                                                                                                                         

Cele mai importante confruntări au fost cele din timpul domniei lui Dominiţian și Traian acestea petrecându-se în mare parte pe teritoriul dac de la nord de Dunăre. Prima mare ciocnire a fost atacul dacilor din iarna anului 85/86. Conduși de Duras antecesorul lui Decebal , dacii au trecut pe gheaţă la sud de Dunăre învingând trupele romane staționate acolo și decapitând pe comandantul lor. La scurt timp Duras a cedat conducerea lui Decebal (Diurpaneus). Puţin timp mai târziu Dominiţian a trimis trupele romane conduse de Cornellius Fuscus. Trupele conduse de Fuscus au fost prinse într-o ambuscadă și măcelărite, stindardul de luptă fiind capturat de către daci la fel ca și o mare parte din mașinăria de luptă. A fost o înfrângere umilitoare pentru romani. Locul acestei lupe Tapae va fii scena unde se vor mai purta încă 2 mari batalii dar nu la fel de norocoase pentru daci.

Romanii au revenit anul următor, sub conducerea unui veteran experimentat și tot la Tapae, dacii au fost înfrânți. Retrăgându-se, Decebal a poruncit ca arborii din apropiere să fie tăiați şi îmbrăcați în haine dacice, romanii fiind astfel păcăliți. Contextul politic a făcut ca romanii să fie nevoiți să facă pacea care era mai mult un compromis. În urma acestui compromis Decebal a primit ajutor în întărirea fortificațiilor și chiar o sumă de bani considerabilă, acuma fiind un rege aliat al Romei, dar în schimb el a trebuit să stăvileasca amenințarea popoarelor din nord-est și nord-vest.

Pacea nu a durat prea mult pentru că în primăvara anului 101 Traian a reunit mai bine de 13 legiuni şi alte trupe care în total însumau aproape 150000 soldați aduși în zona unde ii așteptau doar 50000 de daci.

În drumul lor, romanii construiesc puncte de retragere şi înaintează pe mai multe direcții. În final scena bătăliei mari este tot Tapae dar de această dată dacii se retrag fiind surprinși de o furtună și considerând aceasta ca un semn divin. Retras în munți, Decebal plănuiește o diversiune atacând în zona Dobrogei și mai apoi trecând Dunărea și atacând în sud. Gheaţa Dunării nu a suportat trecerea trupelor și de aceasta data o mare parte din trupe au fost pierdute. Dacii au fost înfrânți la Adamclişi în zona orașului Nicopole.

Se încheie încă odată o pace care presupunea ca Decebal să devina rege clientelar al Romei și trupele romane să staționeze în teritoriu dac. Decebal continuă tratative secrete pentru încheierea de alianțe și astfel în anul 105 izbucneşte cel de-al doilea război.

Având la dispoziție podul peste Dunăre construit la sfârșitul primului război, înaintarea se face mult mai ușor și pe mai multe direcții. Decebal scapă din asediul Cetății Sarmisegetuza și se retrage în munți. Este trădat și pentru a nu fii prins, se sinucide în zona cetății Ranisstorum care se presupune că ar fii fost în apropierea Apulonului. Cetăţiile şi sanctuarele dacice sunt distruse și astfel începe ocupația romană…

Apulonul a fost printre ultimele bastioane defensive ale dacilor. Rolul strategic în zonă nu a permis însă ca această cetate să rămână în picioare, în zonă fiind construita mai apoi fortificația romană Apulum care a preluat acest rol strategic controlând valea Mureșului și zona Munților Apuseni, principala sursă de recompensare a efortului de război susținut de Roma. Roma a beneficiat din plin de aceste resurse ale Munților Apuseni și a intensificat exploatarea Galeriilor Romane de la Roşia Montană.