• Pe 14 apr. 2015
• De Dan Chindris
• Blog istoric
• 0 Comentarii

Retragerea romană

De-a lungul istoriei teritoriul Transilvănean a avut puţine momente de libertate şi pace în care să se dezvolte şi să se administreze după propriile puteri. Sub dominaţia romană chiar dacă o mare parte din avuţiile acestui teritoriu au luat drumul Romei, zona noastră a început să înflorească şi să se dezvolte căpătând rangul de Municipiu, dar această perioadă bună nu avea să ţină prea mult…

În jurul anului 270 noile graniţe ale imperiului erau tot mai greu de apărat în faţa atacurilor constante ale dacilor liberi, dar şi ale goţilor şi ale altor popoare migratoare. Pe fondul slăbirii Imperiului Roman, măcinat şi de lupte interne, împăratul Aurelian a hotărât retragerea armatei romane la sud de Dunăre, în acest fel beneficiind de ajutorul unei frontiere naturale greu de trecut, Dunărea.

Politica adoptată de Aurelian a fost una interesantă şi isteaţă în acelaşi timp, dându-şi seama că nu va rezista foarte mult în faţa goţilor, după o victorie, împăratul a luat legătura cu aceştia şi a reuşit să-i transforme în aliaţi, cedându-le Dacia şi oferidu-le statutul de ”federaţi”. Această politică s-a dovedit a fi benefică atât imperiului, care avea în acest fel asigurată frontiera şi sprijin în faţa atacurile celorlalte popoare, cât şi oamenilor care au rămas în continuare să traiască în teritoriul cedat.

Teritoriul cedat paşnic nu a fost distrus, clădirile şi tot ceea ce construise populaţia autohtonă rămânând în picioare, astfel teritoriul deveniind mai atractiv pentru noii stăpâni.

Retragerea romană s-a facut în două etape, prima, între 271 şi 272 din zona de nord a Transilvaniei, iar cea de-a doua, în anul 275 din zona Banatului şi a Olteniei. Zona Văii Mureşului a fost cedată în acest context, iar armata romană s-a retras din Castrul Roman Apulum, rămânând doar o parte din veteranii legiunii, populaţia autohtonă dar şi familiile mixte întemeiate în cei peste 250 de ocupaţie.

Spaţiul dintre zidurile castrului a continuat să fie locuit şi sub ocupaţia goţilor, care au fost succedaţi de către Huni în sec IV, Gepizi în secVI, Slavi în sec VII, Unguri în sec IX , Cumani în sec X şi Tătari în sec XIII.

În perioada cuprinsă între anii 557 şi 800, Avarii au avut un rol important în zona Europei întemeind un imperiu cu centrul în zona Câmpiei Panoniei. Prezenţa lor s-a făcut simţită şi pe teritoriul Transilvaniei, dar despre ei o să vorbim mai mult în articolul următor…

• Pe 21 mart. 2015
• De Dan Chindris
• Blog istoric
• 0 Comentarii

Ora de Istorie: Primele cetăți pe Valea Mureşului

Primii locuitori ai acestui teritoriu erau dacii (daco-geții) și că ei au fost și cei care au început să construiască primele fortificații și cetăți în acest teritoriu.

Printre primele cetăți din zonă, cea de la Teleac a fost datată din sec IX-VI i.Chr, iar înspre jumătatea sec IV i Chr, zona Transilvaniei și a Văii Mureșului a fost influențată de triburile celtice. Influenţa celților este evidentă fiind înregistrate numeroase descoperiri arheologice și se pare că ea ar fi ținut până la jumătatea sec II i Chr.

Celții au contribuit la dezvoltarea zonei aducând cu ei cultura și invențiile lor. Pe lângă războiul de țesut vertical care era deja utilizat încă din sec V i Chr şi alte invenții dacice, celții au adus şi ei contribuția lor cu invențiile din echipamentul militar (precum coifurile si cămășile de zale) sau locuințele de tip bordei. Desigur, lista invențiilor este cu mult mai bogată fiind deja dezvoltate mai multe meserii precum fierăria, ceramica, agricultura, mineritul şi prelucrarea metalului prețios (în special a argintului), păstoritul, apicultura. Zona s-a dezvoltat foarte bine dpdv economic în contextul construirii de către uniunea tribală a Apulilor a cetății de la Piatra Craivii Apulon care s-a dovedit a fii un important centru social, economic şi religios. Cea mai veche menționare a geţiilor, cea din sec V I Chr a lui Sofocle menționează că în acea vreme geții erau bine organizați. În sec II i Chr Geţii aveau relaţii comerciale cu lumea romană şi cu Grecia antică şi acest lucru este dovedit de numeroasele descoperiri de ceramică sau monede provenite din aceste zone. Rolul Cetății de la Piatra Craivii nu era doar unul economic, social sau religios ci şi unul strategic fiind un important punct de observație pe valea Mureșului în drumul spre ținutul aurifer al Apusenilor.

„Dacii cei mai viteji şi mai drepți dintre traci”au ajuns la o dezvoltare economică invidiată de către lumea antica și acest lucru se reflecta şi în scrierile lui Horațiu: „ La fel geții cei asprii cărora pământul nehotărnicit le da belșug de roade si cereale”. În această perioadă, valea Mureșului era deja înțesată de cetăți dacice.

Apogeul dezvoltării Statului Dac a fost atins în perioada lui Burebista ajungând să fie considerat un pericol de către romani, după cum menţionează și Stabon la începutul sec I i.Chr.: ”Burebista, bărbat get ajungând în fruntea neamului său a început să-i instruiească pe oamenii săi şi atât de mult i-a ridicat prin exerciții, prin cumpătare şi ascultarea de porunci încât în câțiva ani a creat un mare stat.” Acest lucru l-a făcut chiar şi pe Cezar să se gândească la o expediție împotriva dacilor, expediție care până la urmă, a început…